1 Iubi@ilor, aceasta este acum a doua epistol[ pe care v’o scriu; în amândou[ v[ trezesc în amintirea judecata limpede, 2 ca s[ v[ aduce@i aminte de cuvintele cele mai’nainte gr[ite de sfin@ii profe@i \i de porunca Domnului \i Mântuitorului, dat[ prin apostolii vo\tri. 3 Mai întâi pe aceasta trebuie s’o \ti@i: c[’n zilele cele de apoi vor veni cu batjocur[ batjocoritori care vor tr[i dup[ poftele lor 4 \i vor zice: Unde este f[g[duin@a venirii „Lui”? c[ de când au adormit p[rin@iib, toate r[mân a\a ca de la’nceputul zidirii... 5 Fiindc[ ei se fac a nu \ti c[, la cuvântul Domnului, cerurile erau de demult \i c[ p[mântul s’a închegat din ap[ \i prin ap[, 6 c[ prin elec a pierit lumea de atunci, înecat[ de ap[. 7 Cât despre cerurile \i p[mântul de acum, ele prin acela\i cuvânt sunt @inute \i p[strate pentru focul din Ziua Judec[@ii \i a pieirii oamenilor necredincio\i.
8 Dar pe aceasta una s[ n’o uita@i, iubi@ilor: o singur[ zi înaintea Domnului este ca o mie de ani, \i o mie de ani ca o singur[ zid. 9 Domnul nu întârzie cu f[g[duin@a Sa, dup[ cum socotesc unii c[ e întârziere, ci ]ndelung-rabd[ pentru voi, nevrând El ca vreunul s[ piar[, ci ca to@i s[ ajung[ la poc[in@[. 10 Dar Ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile arzând se vor desface \i p[mântul \i lucrurile de pe el se vor mistui.
11 Dac[ acestea toate astfel se vor desfiin@a, cât de mare e trebuin@a ca voi s[ umbla@i întru via@[ sfânt[ \i’n cucernicie, 12 a\teptând \i gr[bind venirea Zilei Domnului, din pricina c[reia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi! 13 Dar
